În cât timp se dezumflă de fapt nasul

De unde vine cifra de un an

Măsurătoarea care stă de obicei în spatele ei este un studiu morfometric tridimensional pe 40 de pacienți, din 146 de fotografii tridimensionale făcute după rinoplastie deschisă primară. Autorii au potrivit o singură curbă prin datele adunate și au citit de pe ea trei valori: aproximativ două treimi din edem retras la o lună, 95 la sută la șase luni și 97,5 la sută la un an.

Acelea sunt puncte de pe o linie potrivită, nu medii de grup consemnate la o programare. Studiul nu a inventat un calendar, ci a mers să caute dovezi în spatele unuia deja aflat în circulație: observația lui de deschidere este că rezultatul poate fi ascuns câteva luni de umflătură, și că nicio dovadă obiectivă nu susținea estimarea aceea.

Ceasul nu pornește de unde credeți

Momentul zero din studiul acela este primul control postoperator, la una-două săptămâni. Tot ce raportează el este scăderea unei umflături deja instalate, iar curba se așază la 84,4 la sută din volumul acela postoperator timpuriu, nu coboară la zero.

O serie separată, de 18 pacienți, a consemnat cel mai mare volum nazal la 7 până la 14 zile, care a fost și cea mai timpurie fotografie a ei, și o pierdere medie de volum de 2,8 mililitri, plus sau minus 0,7, între ziua 7 și după ziua 250. Deci primele două săptămâni, adică partea din recuperare pentru care se citează cel mai des cifra de un an, este tocmai partea pe care ea nu o descrie deloc.

Volumul și vizibilitatea nu sunt aceeași mărime

Seria aceea mai mică a măsurat două zone, cele două treimi de sus și vârful. Ca volum, edemul a fost constant mai mare în cele două treimi de sus. Citit singur, asta pare o corectură adusă înțelepciunii primite despre vârf, și nu este.

Aceiași autori raportează că partea vârfului din umflătură crește ca proporție pe măsură ce merge vindecarea, și descriu edemul de la vârf ca fiind mai vizibil, deși mai mic ca volum, pentru că tocmai definiția vârfului o ascunde umflătura. Amândouă sunt adevărate deodată. Nu se publică nicio cifră în mililitri sau în procente pentru vreuna dintre zone.

Forma vârfului a continuat să se miște după maximum: proiecția anterioară a fost cea mai mare și lățimea cea mai mică la o săptămână, apoi proiecția a scăzut și lățimea a crescut progresiv din ziua 7 până în ziua 90, ajungând la ce autorii numesc aproape de rezoluție abia la ultima observație, după 250 de zile. Niciun milimetru, nicio abatere standard și niciun test statistic nu sunt atașate la nimic din toate acestea, și nu s-a mai măsurat nimic după aceea.

Nimeni nu a măsurat cum arăta nasul

Amândouă studiile au măsurat o geometrie prinsă prin fotografie tridimensională: volum, proiecție, lățime. Niciunul nu a folosit un juriu orbit, o apreciere de observator sau un scor raportat de pacient, iar singura remarcă despre ce este vizibil vine fără nicio cifră atașată.

Deci niciuna dintre cifrele acestea nu răspunde la întrebarea pe care o pune de fapt lumea, adică atunci când vor înceta să pară că au făcut ceva la nas. Câțiva mililitri răspândiți pe un nas sunt o mărime reală și un aspect necunoscut, iar niciun studiu nu a fost făcut ca să treacă puntea dintre ele.

American Society of Plastic Surgeons o pune pacienților ca umflătură inițială care scade în câteva săptămâni, cu până la un an pentru ca conturul să se rafineze de tot, și avertizează că umflătura poate veni și trece și poate fi mai mare dimineața, pe tot parcursul primului an. Aceea este îndrumare, nu date: nu poartă nicio cohortă, nicio citare și nicio dată de verificare vizibilă. Relatarea zi cu zi este la recuperarea, zi cu zi.